LOGO
Acasa Contact

Ablatia transcateter pentru aritmii pe cord structural afectat




Aritmiile complexe necesita o procedura mai laborioasa, pentru a identifica zonele tinta pentru ablatie sunt necesare manevre diagnostice suplimentare si efectuarea unei reconstructii tridimensionale a inimii cu ajutorul unui sistem de cartografiere electroanatomica special, numit CARTO, uneori si a sistemului stereotaxis prin care cateterele pot fi manevrate de la distanta (din camera de comanda alaturata) cu ajutorului unui camp magnetic.


1. Fibrilatia atriala

Fibrilatia atriala reprezinta cea mai frecventa tulburare de ritm intalnita in practica de zi cu zi a specialistului cardiolog, insa spre deosebire de majoritatea aritmiilor simple pentru care ablatia este indicata fara discutii si curativa, nu orice pacient cu fibrilatie atriala este un candidat bun pentru ablatie Aceasta decizie trebuie cantarita cu atentie de catre un medic cu supraspecializare in aritmologie si pacientul trebuie sa efectueze mai multe investigatii suplimentare inainte de a fi programat pentru procedura, una din cele mai importante, fiind angioCT-ul coronarian. Este de asemenea foarte important de mentionat ca acesta interventie se efectueaza fara intreruperea tratamentului anticoagulant.

Ablatia cu RF pentru fibrilatia atriala presupune efectuarea unor cauterizari circulare compuse din mai multe puncte de alație, ca la “pirogravura” pentru a deconecta electric cele 4 vene pulmonare de atriul stang. Pentru a ajunge cu cateterele la acest nivel este necesara, pe langa etapele intiale descrise pentru ablatia standard, traversarea unui perete al inimii, septul interatrial (peretele care desparte cele două atrii). Procedura are o durata mai mare decat ablatiile standard, de multe ori, aproximativ 2-3 ore, insa in unele cazuri mai complicate posibil chiar 4-5 ore, timp in care pacientul trebuie sa mentina pozitia intins pe spate, fara a efectua miscari majore.

O anumita categorie de pacienti, in principal cei care nu au inca o afectare struturala extinsa a atriului stang va primi recomandare pentru crio-ablatie pentru fibrilatie atriala. Aceasta metoda implica utilizare unui crio-balon avansat in atriul stang tot prin punctie transseptala, in interiorul caruia se pompeaza nitrogen lichid, răcind țesutul până la minus 60 de grade Celsius. Ţesutul din jur (aria de insertie a fiecarei vene pulmonare) este răcit și astfel se întrerupe activitatea electrică și metabolismul celular miocardic. În comparație cu abilitatea ablației cu radiofrecventa de a crea o leziune milimetrica în 30-60 de secunde, o leziune prin crioablație necesită câteva minute. În schimb, criobalonul creează o leziune circumferențială și astfel timpul total de aplicare al ablației este scurtat semnificativ. Manipularea criobalonului în interiorul inimii este mai dificilă în comparație cu cea a unui cateter de radiofrecventa, din cauza rigidității acestuia.

Protocolul de urmarire post ablatie pentru fibrilatie atriala presupune repetarea unor monitorizari Holter 48 de ore, la 1, 3, 6 luni apoi din 6 in 6 luni deoarece spre deosebire de aritmiile simple, rata de succes a acestei proceduri este variabila si pot exista recidive aritmice complet asimptomatice.

2. Tahicardia ventriculara

Ablatia clasica (endocavitara) pentru tahicardia ventriculara pe cord structural afectat presupune aceleasi etape inerente unei proceduri complexe, avansarea caterelor in interiorul inimii, efectuarea hartii tridimensionale, apoi identificarea zonei critice ai ablatia propriu-zisa, cu o diferenta importanta insa – exitenta de cazuri in care circuitul aritmiei sa nu poata fi atins prin interiorul inimii (ventriculii sunt camere cu perete muscular gros, alcatuit din 3 straturi: endocarul, in interior, miocardul la mijloc si epicardul, peretele exterior al inimii, care este inevelit de o foita, precum un sac, numit pericard). Daca zonele care cauzează aritmia sunt situate în grosimea peretelui cardiac (intramurale) sau pe suprafața externă a inimii (epicardice) ablația clasică (endocavitară sau endocardică) nu este la fel de eficientă precum în cazul celor cu circuit pe interior (practic se cauterizeaza pe interiorul inimii, în speranța că de a atinge zona aritmogenă aflată pe exterior). Pentru astfel de situatii exista abordarea epicardică — sau ablația celulelor de pe exteriorul mușchiului cardiac pentru care este necesar abord epicardic care presupune:
- anestezie locala subxifoidiana (sub stern)
- punctionarea sub ghidaj radiologic al pericardului (sacul din jurul inimii)
- introducerea unui ghid metalic in sacul pericardiac, iar ulterior, cu ajutorul acestuia, se monteaza o teaca speciala epicardica, prin care se avanseaza cateterul de ablatie in sacul pericardic se se efectueaza cartografierea circuitelor aritmice si ablatia in mod similar cu cel endocavitar.