LOGO
Acasa Contact

Dispozitive implantabile




1.Stimulatoarele cardiace

Stimulatoarele cardiace sunt dispozitive utilizate pentru tratamentul ritmurilor cardiace rare - adică ale situatiilor in care frecventa cardiaca scade sub nivelul normal.

Aceste dispozitive sunt formate dintr-un generator de impulsuri și din una sau două sonde de stimulare. Generatorul conține bateria și circuitele electrice. El analizează ritmul spontan al inimii și generează impulsuri electrice pentru a-l corecta. Sondele sunt conductori electrici special concepuți care se poziționează cu vârful la nivelul cavităților inimii și fac legătura între această parte a inimii și generator. După cavitatea în care au sonde, stimulatoarele cardiace se împart în : atriale - cu o sondă în atriul drept, ventriculare - cu o sondă în ventriculul drept și bicamerale - acestea având atât sondă atrială cât și ventriculară.

Implantul de stimulator cardiac este o procedură minim invazivă, efectuată sub anestezie locală. Presupune o incizie mică anterior de muschiul pectoral, necesară pentru introducerea generatorului la nivel subcutan, iar sondele de stimulare sunt plasate la nivelul cavităților inimii prin intermediul sistemului venos, sub ghidaj radiologic. Recuperarea este rapidă, cu externare de obicei în ziua următoare implantului. Urmează apoi controale periodice ale dispozitivului, inițial mai des, apoi la 6 luni - un an, necesare atat pentru verificarea bunei funcționări a aparatului, cât și pentru programarea dispozitivului, adaptată la fiecare pacient.

Indicația de implant, precum și raportul între beneficiile și riscurile procedurii se discută împreună cu medicul implantator, individualizat pentru fiecare pacient.

2.Defibrilatoarele cardiace implantabile

Defibrilatoarele cardiace sunt dispozitive utilizate pentru tratamentul ritmurilor ventriculare rapide cu risc vital - adică ale situatiilor cu stop sau risc de stop cardiac tahiaritmic.

Modul în care face acest lucru este defibrilarea - aplicarea unui șoc electric intern pentru oprirea aritmiei - sau stimularea antitahicardică - oprirea aritmiei prin stimularea inimii cu o frecvență mai rapidă ca a tahicardiei.

Defibrilatoarele au totodată și funcție de stimulator cardiac, putând stimula inima în situația unor frecvențe cardiace prea scăzute.

Aceste dispozitive sunt formate dintr-un generator de impulsuri și o sondă de defibrilare. Generatorul conține bateria și circuitele electrice. El analizează ritmul spontan al inimii, identifică aritmiile cu risc vital și inițiază stimularea antitahicardică sau defibrilarea conform algoritmilor programați. Sondele de defibrilare sunt conductori electrici asemănători sondelor de stimulare dar care au în plus unul sau doi electrozi pentru defibrilare, constând într-un conductor metalic înfășurat pe exteriorul sondei pe o lungime de aproximativ 10 cm. Dispozitivul poate livra un șoc electric între acești electrozi și carcasa generatorului, similar padelelor utilizate la defibrilatoarele cardiace externe utilizate pe ambulanțe.

Implantul de defibrilator cardiac este o procedură minim invazivă, efectuată sub anestezie locală. Presupune o incizie mică anterior de muschiul pectoral, necesară pentru introducerea generatorului la nivel subcutan, iar sonda de defibrilare este plasată la nivelul ventriculului drept prin intermediul sistemului venos, sub ghidaj radiologic. Recuperarea este rapidă, cu externare de obicei în ziua următoare implantului. Urmează apoi controale periodice ale dispozitivului, inițial mai des apoi din 6 în 6 luni, necesare pentru verificarea bunei funcționări a aparatului cât și pentru programarea dispozitivului adaptată la fiecare pacient.

Pacienții care beneficiază de implant de defibrilator cardiac intern sunt cei care au supraviețuit unui stop cardiac fără o cauză reversibilă sau cei cu un risc mare de stop cardiac - pacienți cu boli cardiace structurale sau anomalii electrice specifice. Indicația de implant precum și raportul între beneficiile și riscurile procedurii se discută împreună cu medicul implantator, individualizat pentru fiecare pacient.


3.Terapia de resincronizare cardiacă

Pacienții care beneficiază de implant de defibrilator cardiac intern sunt cei care au supraviețuit unui stop cardiac fără o cauză reversibilă sau cei cu un risc mare de stop cardiac - pacienți cu boli cardiace structurale sau anomalii electrice specifice. Indicația de implant precum și raportul între beneficiile și riscurile procedurii se discută împreună cu medicul implantator, individualizat pentru fiecare pacient.

Tulburarea conducerii intraventriculare duce la apariția unei întârzieri între contracția peretelui interventricular și cel lateral al ventriculului sâng, numită asincronism de contracție. Principiul pe care se bazează această terapie este corectarea asincroniei de contracție între pereții ventricului stâng prin stimulare cardiacă. Aceste dispozitive sunt formate dintr-un generator de impulsuri și din trei sonde de stimulare. Generatorul conține bateria și circuitele electrice. El analizează ritmul spontan al inimii și generează impulsuri electrice. Sondele sunt conductori electrici special concepuți care se poziționează cu vârful la nivelul cavităților inimii și fac legătura între această parte a inimii și generator. Cele trei sonde se poziționeaza prin sistemul venos - o sondă în atriul drept, o sondă în ventriculul drept pe peretele interventricular și a treia sondă într-o venă a inimii pe exteriorul peretelui lateral al ventriculul stâng. Prin stimularea simultană pe cele două sonde ventriculare - stimulare biventriculară - se obține contracția concomitentă a pereților ventriculului stâng, ameliorând astfel performanța cardiacă. Acest tip de terapie duce la creștera toleranței la efort, a performanței cardiace și a supraviețuirii.

Implantul de stimulator cardiac biventricular pentru terapie de resincronizare este o procedură minim invazivă, efectuată sub anestezie locală. Presupune o incizie mică anterior de muschiul pectoral, necesară pentru introducerea generatorului la nivel subcutan, iar sondele de stimulare sunt plasate la nivelul cavităților inimii prin intermediul sistemului venos, sub ghidaj radiologic. Pentru plasarea sondei de ventricul stâng este necesară vizualizarea sistemului venos al inimii prin efectuarea intraprocedural a unei venografii. În funcție de anatomia proprie a fiecărui pacient se selecteaza vena optimă pentru plasarea sondei de ventricul stâng. Recuperarea este rapidă, cu externare de obicei în ziua următoare implantului. Urmează apoi controale periodice ale dispozitivului, inițial mai des, apoi la 6 luni, necesare atat pentru verificarea bunei funcționări a aparatului, cât și pentru programarea dispozitivului, adaptată la fiecare pacient.

Indicația de implant, precum și raportul între beneficiile și riscurile procedurii se discută împreună cu medicul implantator, individualizat pentru fiecare pacient.